Clima și sustenabilitatea

Riscul de secetă. Primul raport bienal de transparență al României consemnează ani de secetă extremă în fiecare deceniu începând din 1901, cu o frecvență mai mare a secetelor după 1981, și estimează că zonele aride, semiaride și subumede din Dobrogea, Moldova, sudul Câmpiei Române și Câmpia de Vest acoperă circa 30% din teritoriu¹. O evaluare națională a riscurilor din 2016 a constatat că 48% din terenurile agricole sunt vulnerabile la secetă, în special în sud și sud-est². Potrivit datelor satelitare, seceta agricolă a afectat 30,8% din teritoriu în 2012, 20,1% în 2022 și 17,5% în 2024³. Banca Mondială descrie seceta din 2022 drept cea mai severă înregistrată, an în care alimentarea cu apă a fost perturbată în 220 de localități, iar producția de energie hidroelectrică s-a redus cu o treime². În 2025 luna iunie a fost cea mai secetoasă lună înregistrată, cu un deficit de precipitații de 78%, iar la sfârșitul lunii august seceta pedologică de la severă la extremă acoperea aproape întreaga țară¹. UE a alocat României până la 21,6 mil. EUR după canicula, grindina și seceta din iulie 2024, până la 11,5 mil. EUR după înghețurile de primăvară din 2025 și până la 14,8 mil. EUR după seceta din vara anului 2025⁴⁵⁶.

Terenurile irigate. Ancheta privind fermele din 2023 a înregistrat 443.870 ha de teren irigat, reprezentând 3,5% din suprafața agricolă utilizată, față de 240.020 ha în 2016⁷. Ponderea la nivelul UE-27 era de 6,5%⁸. Irigarea prin aspersiune era utilizată pe 397.070 ha, iar rețelele de alimentare din afara fermei deserveau 263.830 ha din suprafața irigată⁹. În temeiul Legii nr. 133/2017, Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare (ANIF) suportă costul apei și al energiei de pompare pentru beneficiarii care solicită apă pentru irigații¹⁰. Suprafața acoperită de contractele de furnizare a apei încheiate cu ANIF a crescut de la 323.027 ha în 2014 la 1.047.302 ha în 2024 și a fost de 996.905 ha în 2025, an în care ANIF și-a pregătit infrastructura principală pentru 1.823.300 ha^11121314. Suprafața contractată diferă de suprafața irigată. În 2021, ultimul an pentru care rapoartele de activitate ale ANIF prezintă ambele cifre, au fost irigate efectiv 374.111 ha, față de 860.332 ha contractate¹⁵.

Reabilitarea amenajărilor. Hotărârea Guvernului nr. 793 din 26 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 2 noiembrie 2016, a aprobat Programul național de reabilitare a infrastructurii principale de irigații din România (PNI) pentru 89 de amenajări viabile, pe 1,8 milioane ha, iar Hotărârea Guvernului nr. 988 din 3 august 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 5 august 2022, l-a extins la 155 de amenajări, pe 2,3 milioane ha¹¹¹⁰¹⁶. Raportul ANIF pentru 2025 estimează randamentul stațiilor de pompare din amenajările de treapta I la 40% și pierderile de apă pe canalele de transport la 60%, față de 75% și, respectiv, 30% preconizate după reabilitare¹³. Lucrările executate în cadrul programului au crescut de la 292,6 mil. lei în 2020 la 1.161,6 mil. lei în 2025, circa 260 mil. USD la cursul mediu din 2025 (calcul propriu)¹⁷¹³¹⁸. Banca Mondială a arătat în 2023 că amenajările cu alimentare gravitațională de circa 250.000 ha erau utilizate în proporție de sub 15% și că Planul strategic PAC 2023–2027 alocă 400 mil. EUR pentru modernizarea irigațiilor la nivelul fermelor și 85 mil. EUR pentru noi sisteme de mici dimensiuni².

Încălzirea. Administrația Națională de Meteorologie (ANM) clasează 2024 drept cel mai cald an în ambele sale serii naționale, cu o medie de 11,62 °C la 129 de stații, urmat de 2023, 2019 și 2025²¹. Potrivit estimării sale, tendința de încălzire este de 2,3 °C în perioada 1961–2024 și de 1,5 °C în perioada 1900–2024¹⁹. Potrivit datelor în rețea, media perioadei 2016–2025 a fost de 11,24 °C, cu 2,09 °C peste media perioadei 1961–1990 (calcul propriu)²². Intensitatea căldurii estivale, exprimată ca sumă a temperaturilor maxime de 32 °C sau mai mult din iunie–august, a fost în medie de 44 de unități în perioada 2011–2020, față de 13 unități în perioada 1961–1990¹.

Precipitațiile. ANM nu identifică o tendință concludentă a precipitațiilor anuale în perioada 1961–2025, iar în 2025 cantitatea de 578,3 mm a fost cu 13,4% sub mediana perioadei 1991–2020²¹. Precipitațiile pe terenurile agricole au fost în medie de 575,1 mm în perioada 1981–2010, iar în Dobrogea media a fost de 410,2 mm pe an agricol (septembrie–august) în perioada 1981–2010¹. Potrivit datelor în rețea disponibile din 1901, cei mai secetoși ani au fost 2000 (446 mm) și 2011 (478 mm)²³.

Proiecțiile. Modelele CMIP6 proiectează o încălzire mediană de 1,74 °C până în 2040–2059 în scenariul intermediar și de 2,36 °C în scenariul cu emisii foarte ridicate, care ajunge la 2,84 °C și, respectiv, 5,27 °C până în 2080–2099, față de perioada 1995–2014²⁴²⁵. În scenariul cu emisii foarte ridicate, precipitațiile anuale mediane sunt cu 96 mm mai mici până în 2080–2099²⁵. Proiecțiile EURO-CORDEX citate în BTR indică circa +2 °C (RCP4.5) până la +4 °C (RCP8.5) în 2071–2100 față de 1971–2000, cu creșteri mai mari în regiunile sudice¹.

Emisiile. În 2024 România a emis 95,59 milioane de tone de CO2-echivalent, exclusiv utilizarea terenurilor și silvicultura, cu 68,9% mai puțin decât în anul de bază 1989²⁸²⁹. Agricultura a emis 17,31 milioane de tone, reprezentând 18,1% din total, față de o pondere de 11,9% la nivelul UE-27 (calcule proprii)²⁹. Emisiile din agricultură au fost cu 53,0% sub nivelul din 1989, evoluție pe care inventarul o atribuie reducerii efectivelor de animale, a suprafeței cultivate cu orez și a producției vegetale, precum și utilizării mai reduse a îngrășămintelor sintetice cu azot²⁸. În 2024 fermentația enterică a generat 8,37 milioane de tone, iar solurile gestionate 6,62 milioane de tone, agriculturii revenindu-i 47% din emisiile naționale de metan și 88% din cele de protoxid de azot (calcule proprii)²⁹. Utilizarea terenurilor și silvicultura au generat absorbții nete de 31,01 milioane de tone, în timp ce terenurile cultivate au constituit o sursă netă de 4,85 milioane de tone²⁹.

Țintele. În temeiul Regulamentului modificat privind partajarea eforturilor, România trebuie să reducă până în 2030 emisiile din transporturi, clădiri, agricultură, deșeuri și industria de mici dimensiuni cu 12,7% față de 2005, comparativ cu 2% înainte de 2023³⁰. Aceste emisii au fost de 73,9 milioane de tone în 2023, în limita alocării de 75,8 milioane de tone pentru acel an, însă proiecția în scenariul cu măsurile existente, de 68,7 milioane de tone în 2030, depășește alocarea pentru 2030, de 68,3 milioane de tone¹. Ținta pentru utilizarea terenurilor constă în absorbții nete de 25.665 kt CO2e în 2030³¹. Planul național integrat în domeniul energiei și schimbărilor climatice (PNIESC) actualizat, transmis la 14 octombrie 2024, vizează neutralitatea climatică până în 2050, Comisia constatând lipsa informațiilor privind politicile și măsurile referitoare la protoxidul de azot provenit din solurile agricole³². Strategia pe termen lung (Hotărârea Guvernului nr. 1215/2023) și Strategia națională privind adaptarea la schimbările climatice pentru perioada 2024–2030, cu perspectiva anului 2050 (Hotărârea Guvernului nr. 1010 din 14 august 2024, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 19 august 2024) completează cadrul, iar în ianuarie 2026 România nu dispunea de o lege-cadru unică privind schimbările climatice¹³³.

Apa și solul. În 2021 România a aplicat programul de acțiune privind nitrații pe întregul teritoriu, în locul zonelor vulnerabile desemnate, iar raportul Comisiei din același an a inclus-o printre statele membre cu zone critice de poluare insuficient abordate³⁴. Concentrația medie de nitrați din apele subterane a crescut de la 13,40 mg/l în 2010 la 15,51 mg/l în 2023³⁵. Potrivit estimărilor pe bază de model ale JRC, 12,0% din terenurile agricole, exclusiv pășunile, erau afectate în 2016 de eroziune hidrică severă, de peste 10 tone la hectar pe an, față de 8,5% în UE-27³⁶. În 2022 ANIF administra 650 de amenajări de combatere a eroziunii solului pe 2,226 milioane ha și 443 de amenajări de desecare-drenaj pe 3,086 milioane ha¹⁰. Pădurile acopereau 6,96 milioane ha în 2025³⁷, iar inventarul național anticipează o reducere considerabilă a productivității pădurilor de câmpie și de deal după 2040²⁸.

Delta Dunării. Cu o suprafață totală de 4.178 km², Delta Dunării este a doua deltă ca mărime din Europa și a fost înscrisă în Lista patrimoniului mondial UNESCO în 1991¹. Partea românească este o zonă umedă Ramsar de 647.000 ha, sit care cuprinde și zone de tranziție și marine, desemnată la 21 mai 1991, precum și o rezervație a biosferei, pentru care fișa Ramsar din 1996 menționează pescuitul, silvicultura, cultivarea la scară mică și turismul³⁸. În 2025 unele zone din Dobrogea, inclusiv delta, au primit mai puțin de 400 mm de precipitații²¹.